Descoperire recentă în nutriție: diversitatea alimentară și riscul de hipertensiune

Introducere

Hipertensiunea arterială este un factor de risc major pentru bolile cardiovasculare și accidente vasculare cerebrale. Intervențiile dietetice constituie una dintre pietrele de temelie în prevenția și controlul acestei condiții. Până în prezent, liniile directoare se concentrează pe reducerea aportului de sodiu, creșterea aportului de potasiu, adoptarea dietelor tip DASH sau mediteraneene și limitarea alimentelor procesate. Recent însă, o lucrare publicată în Hypertension Research / Nature a adus în atenție rolul diversității alimentare în reducerea riscului de hipertensiune [1].

Descoperirea recentă: diversitatea alimentară și hipertensiunea

Studiul s-a bazat pe date din China Health and Nutrition Survey și a evaluat legătura între varietatea grupelor alimentare consumate și incidența hipertensiunii la populația studiată. Autorii au concluzionat că o diversitate alimentară mai mare – adică consumul regulat din mai multe grupe de alimente (fructe, legume, cereale, proteine, lactate etc.) – a fost invers asociată cu riscul de dezvoltare a hipertensiunii, chiar după ajustarea pentru factorii de confuzie (vârstă, sex, indice de masă corporală, aport energetic etc.) [1].

Acest rezultat sugerează că nu este suficientă doar limitarea factorilor „nocivi” (de exemplu, sodiu, grăsimi saturate) sau adăugarea unor nutrienți protectori (potasiu, magneziu), ci și stimularea unui consum alimentar diversificat – pentru a optimiza mecanisme multiple de homeostazie metabolica, antiinflamatorie și microbiană intestinală.

Context și sinergii cu alte dovezi nutriționale relevante

Alimente ultra-procesate și hipertensiunea

Un studiu longitudinal bazat pe cohorta REGARDS a demonstrat că un consum ridicat de alimente ultra-procesate este asociat cu un risc crescut de hipertensiune (cota de șanse 1,23 în quartila cea mai înaltă față de cea mai joasă) [2]. Aceasta subliniază rolul negativ al alimentelor cu conținut ridicat de sodiu, aditivi și ingrediente procesate în etiologia hipertensiunii.

Intervenții dietetice – dieta DASH și mediteraneană

O meta-analiză recentă a confirmat eficiența dietei DASH în reducerea tensiunii sistolice și diastolice (diferențe medii de până la ~4,6 mmHg pentru sistolică și ~1,1 mmHg pentru diastolică) în cadrul studiilor clinice randomizate [3]. De asemenea, un studiu interventional de 12 luni a demonstrat că adoptarea unei diete mediteraneo-DASH a îmbunătățit parametrii antropometrici, laboratorici și tensiunea arterială la pacienți cu diabet de tip 2 și hipertensiune, comparativ cu menținerea unei diete bogate în alimente ultra-procesate [4]. Interesant, în acel studiu nu s-a găsit o corelație puternică între consumul de sodiu și modificările tensiunii, ceea ce indică faptul că efectele dietetice pot fi mediate și prin alte mecanisme decât doar dieta sodică.

Sinergia mecanismelor biologice

Diversitatea alimentară poate susține:

• echilibrul microbian intestinal (prin ofertă variată de substanțe prebiotice și fibre),

• modularea inflamației și stresului oxidativ,

• producția de metaboliti protectori (ex. acizi grași cu lanț scurt),

• optimizarea absorbției micronutrienților (vitamine, minerale) care influențează reglarea vasculară.

Astfel, efectele protective ale diversității nu stau doar în adăugarea de „alimente bune”, ci într-o orchestrare complexă a interacțiunilor dietă-metabolism-imun.

Implicații pentru practica nutrițională și preventivă

Această descoperire sugerează că, în consilierea nutrițională pentru prevenția hipertensiunii, accentul nu ar trebui să fie exclusiv pe restricții (sodiu, grăsimi saturate), ci și pe stimularea unei varietăți alimentare rezonabile. Practic:

• Încurajarea consumului din toate grupele alimentare (legume, fructe, cereale integrale, leguminoase, lactate cu conținut redus de grăsimi, carne slabă, pește, nuci etc.).

• Limitarea excesului de alimente procesate, în favoarea unor alimente simple, neprocesate.

• Planuri alimentare personalizate care să ia în considerare preferințele culturale dar și diversitatea internă.

• Monitorizarea nu doar a factorilor categorici (sodiu, potasiu), ci și a „indicei de diversitate alimentară” ca eventual marker de aderență și calitate dietetică.

Limitări și direcții viitoare

• Studiul pe diversitate este observativ și nu dovedește cauzalitate; sunt necesare studii intervenționale care să testeze direct beneficiul diversității alimentare asupra tensiunii arteriale.

• Mecanismele biologice precise prin care diversitatea ar influența presiunea arterială trebuie elucidate (interacțiuni microbiene, metabolomi, expresie genică vasculară).

• Diversele culturi alimentare global pot avea definiții variate de „diversitate” — validarea în populații multiple este necesară.

• Integrarea conceptului de diversitate alimentară cu strategiile existente (DASH, dietă mediteraneană) pentru sinergie optimă.

Concluzie

Descoperirea conform căreia diversitatea alimentară poate reduce riscul de hipertensiune reprezintă un pas înainte semnificativ în domeniul nutriției preventive. Ea extinde paradigma dietetică de la simple restricții/adaugații la o viziune holistică ce pune accent pe varietatea și echilibrul alimentelor ca factori cheie ai sănătății vasculare. Viitoarele studii experimentale și intervenționale vor clarifica potențialul acestei abordări și modul optim de integrare în recomandările clinice.

Bibliografie

1. Minegishi S. Dietary diversity and its association with hypertension risk: insights from the China Health and Nutrition Survey. Hypertens Res. 2025;48:1029–1031.

2. Juul G, et al. Ultra-Processed Food Consumption and Hypertension: a longitudinal analysis from the REGARDS cohort. JAMA Cardiol (adapted). 2022–2023.

3. Isnaini N, Dewi FS, Madyaningrum E, Supriyadi. Blood pressure impact of dietary practices using the DASH method: a systematic review and meta-analysis. Clin Hypertens. 2025;31:e12.

4. Minari TP, et al. Correlation of the Mediterranean-DASH diet vs ultra-processed diet with health outcomes in type 2 diabetes and hypertension: new insights from a 12-month interventional study. J Hypertens. 2025;43(10):1622–1642.