Evaluare inițială şi conştientizare în educaţia nutriţională — de ce contează, cum o facem şi ce urmează

Introducere

Evaluarea nutrițională inițială reprezintă primul pas esențial în procesul de îngrijire nutrițională, permițând identificarea statusului nutrițional, a riscului de malnutriție și a comportamentelor alimentare care necesită intervenție, în contextul clinic și psihosocial al fiecărui pacient (1)(2)(3). Cadrul conceptual utilizat la nivel internațional este Nutrition Care Process (NCP), care include patru etape interdependente: evaluare, diagnostic nutrițional, intervenție și monitorizare/evaluare, având ca obiectiv furnizarea unei îngrijiri nutriționale standardizate, sigure și eficiente (1)(4)(5). Evaluarea inițială nu se limitează la colectarea de date antropometrice și biologice, ci integrează analiza detaliată a aportului alimentar, a stilului de viață, a motivației și a gradului de conștientizare a pacientului privind relația dintre alimentație și sănătate (2)(3)(6).

Conștientizarea (awareness) este un determinant central al schimbării comportamentale, iar instrumente precum interviul motivațional (motivational interviewing, MI) și educația nutrițională structurată s-au dovedit eficiente în creșterea motivației intrinseci și în facilitarea adoptării de obiceiuri alimentare sănătoase, peste efectul educației standard (7)(8)(9). În plus, utilizarea metodelor validate de evaluare a aportului alimentar (de exemplu chestionare de frecvență alimentară – FFQ, anchetă alimentară pe 24 ore) și, tot mai frecvent, a instrumentelor digitale de tip „experience sampling”, permite o caracterizare mai precisă a dietei și o individualizare superioară a intervenției (6)(10)(11)(12).

Obiectivul lecţiei de educație nutrițională de la un consult dietetic

Obiectivul general al lecției de educație nutrițională centrate pe evaluarea inițială și conștientizare este ca pacientul să înțeleagă rolul acestei etape în stabilirea unui plan nutrițional personalizat și să devină parte activă în procesul de identificare a propriilor comportamente alimentare, bariere și resurse (1)(2)(4)(5). În acest sens, lecția urmărește clarificarea pentru pacient a faptului că evaluarea nutrițională inițială cuprinde: anamneză alimentară detaliată (istoric alimentar, pattern de mese), parametri antropometrici (IMC, circumferință talie etc.), date clinice și biochimice, evaluarea stilului de viață (activitate fizică, somn, consum de alcool/tutun etc.) și explorarea motivației și a disponibilității pentru schimbare (2)(3)(6)(13).

Un obiectiv specific important este creșterea nivelului de conștientizare a pacientului privind discrepanța dintre comportamentele alimentare actuale și recomandările medicale, utilizând tehnici de interviu motivațional (reflectarea ambivalenței, întrebări deschise, rezumări etc.) pentru a facilita exprimarea propriilor argumente pentru schimbare, mai degrabă decât oferirea de prescripții unidirecționale (7)(8)(9)(14). Lecția își propune de asemenea ca pacientul să înțeleagă ce va urma după evaluarea inițială: formularea unui diagnostic nutrițional clar, stabilirea obiectivelor SMART (specifice, măsurabile, accesibile, relevante, încadrate în timp) și definirea intervențiilor nutriționale etapizate, urmate de monitorizare și re-evaluare periodică (1)(4)(5)(15).

Activități concrete - ce poate face pacientul acasă

La domiciliu, pacientul poate susține evaluarea inițială și creșterea conștientizării prin completarea unor instrumente simple și validate de auto-monitorizare, recomandate de dietetician. Un prim pas este ținerea unui jurnal alimentar pe 3–7 zile, incluzând cel puțin o zi de weekend, în care să fie notate toate alimentele și băuturile consumate, orele meselor și cantitățile aproximative, ceea ce permite ulterior o evaluare mai precisă a aportului energetic și nutrițional (6)(10)(11)(12). Pacientul poate fi încurajat să utilizeze, după indicațiile dieteticianului, chestionare de frecvență alimentară (FFQ) sau anchete alimentare pe 24 de ore prin aplicații online validate, care au demonstrat o acuratețe acceptabilă în estimarea aportului de energie și macronutrienți, comparativ cu metodele de referință (10)(11)(12)(16).

În paralel, pacientul poate realiza exerciții de auto-reflecție asupra comportamentelor alimentare, cum ar fi identificarea contextelor în care apare mâncatul impulsiv (stres, plictiseală, emoții negative), recunoașterea gradului de foame și sațietate înainte și după mese sau notarea motivațiilor personale pentru schimbare (sănătate, energie, imagine corporală, prevenția bolilor etc.) (7)(8)(9)(14). Utilizarea unor scale simple (de exemplu de la 1 la 10 pentru foame, sațietate sau motivație) ajută la obiectivarea percepțiilor subiective și la monitorizarea progresului între consultații (7)(9)(14)(17). De asemenea, pacientul poate măsura periodic greutatea corporală și circumferința taliei, notând valorile într-un tabel, pentru a urmări tendințele în timp și a le corela cu modificările de aport alimentar și stil de viață (2)(3)(18).

Posibile teme date de dietetician după consultație

Dieteticianul poate propune o serie de teme structurate, adaptate nivelului de educație în sănătate și obiectivelor pacientului, menite să consolideze etapa de evaluare și să crească conștientizarea. Un prim tip de temă este completarea și revizuirea, împreună cu dieteticianul la vizita următoare, a unui jurnal alimentar detaliat și a unui FFQ sau anchete alimentare pe 24 de ore, pentru a identifica tiparele alimentare (ore, frecvența meselor, consumul de alimente ultraprocesate, aportul de fructe/legume, băuturi zaharoase) și a discuta discrepanțele față de recomandări (6)(10)(11)(12)(16). O a doua temă poate viza elaborarea, de către pacient, a unei „hărți a factorilor declanșatori” (triggers) pentru mâncatul în absența foamei fiziologice și propunerea de strategii alternative (activitate fizică ușoară, tehnici de relaxare, reorganizarea mediului alimentar etc.) (7)(8)(9)(14)(19).

Un alt set de teme se poate concentra pe consolidarea motivației și pe formularea de obiective realiste: de exemplu, pacientului i se poate cere să scrie, în mod structurat, principalele beneficii așteptate ale schimbării alimentației, barierele percepute și resursele personale sau de mediu care pot sprijini schimbarea, folosind ghiduri inspirate din interviul motivațional (7)(8)(14)(17). Dieteticianul poate solicita pacientului să formuleze 1–3 obiective SMART până la consultația următoare (de exemplu creșterea consumului de legume cu o porție/zi, reducerea băuturilor zaharoase la maximum 1 porție/săptămână), să noteze gradul de încredere de sine (scală 1–10) și să mediteze asupra factorilor care ar putea crește această încredere (9)(14)(17)(19).

De asemenea, pot fi propuse teme orientate spre utilizarea instrumentelor digitale sau a resurselor educaționale: participarea la platforme de educație nutrițională, utilizarea aplicațiilor de monitorizare a dietei sau a experienței alimentare (experience sampling-based dietary assessment) și completarea unor chestionare scurte de auto-evaluare a cunoștințelor nutriționale, pentru a ghida intervențiile ulterioare (11)(12)(20). Prin aceste teme, evaluarea inițială se transformă într-un proces continuu de auto-observare și învățare, care susține intervenția nutrițională propriu-zisă și crește șansele de menținere a schimbărilor de comportament pe termen lung (1)(4)(5)(13)(15).

Bibliografie

1. Academy of Nutrition and Dietetics. Nutrition Care Process Overview. EatRightPro. 2023.​

2. Kesari A, Mueller E. Nutritional Assessment. StatPearls [Internet]. 2023.​

3. FAO/WHO. Dietary assessment: a resource guide to method selection and application in low resource settings. 2021.​

4. NCPro. Nutrition Care Process (NCP): systematic approach to high quality nutrition care. 2025.​

5. Ichimasa Y. Review of the Effectiveness of the Nutrition Care Process. J Nutr Sci Vitaminol. 2015;61(Suppl):S41–S44.​

6. Thompson FE, Subar AF. Dietary assessment methodology in nutrition research. (în: FAO Dietary assessment). 2021.​

7. Nourishing Conversations: Using Motivational Interviewing in a Nutrition Education Context. J Nutr Educ Behav. 2024;xx:xx‑xx.​

8. Laurence J. Motivational Interviewing Education for Registered Dietitians. Thesis. 2015.​

9. Amalia N. Nutrition education via Instagram and motivational interviewing for weight loss motivation. My Food Research. 2020.​

10. Carlsen MH et al. Evaluation of a digital FFQ using 24-h recalls as reference. Public Health Nutr. 2024;27(5):xxx‑xxx.​

11. Follong B et al. A review and evaluation of online 24-h dietary recall tools. Public Health Nutr. 2024;xx:1‑15.​

12. Fikadu W et al. Validation of food frequency questionnaire for food intake using 24-h recall. Front Public Health. 2024;12:1438008.​

13. Gillis C et al. Nutrition Care Process Model Approach to Surgical Prehabilitation. Front Nutr. 2021;8:644706.​

14. Resnicow K et al. Motivational Interviewing Skills are Positively Associated with Dietitian Counselling Quality. J Nutr Educ Behav. 2010;xx:xx‑xx.​

15. Skipper A. Applying the Nutrition Care Process. J Am Diet Assoc. 2010;110(9 Suppl):A44–A45.​

16. Verbeke J et al. Development and User Experience Evaluation of an Experience Sampling–based Dietary Assessment Method (ESDAM). 2024.​

17. ISRCTN17445597. Effect of nutrition education, motivational interviewing and exercise on lifestyle behaviors. 2022.​

18. Lewis SL et al. Nutrition Care Process Quality Evaluation and NCP-QUEST. J Acad Nutr Diet. 2022;122(5):897‑907.​

19. International Journal of Health Sciences. The Effect of Motivational Interviewing on Increasing Physical Activity. 2023.​

20. Dietary Counselling Interventions in Malnutrition Research: a narrative review. J Hum Nutr Diet. 2021;34(4):xxx‑xxx.​