Schimbările survenite după vârsta de 50 ani

O jumătate de secol este deopotrivă mult, dar și puțin. Este, într-adevăr, puțin pentru un organism programat să trăiască 120 de ani. Asta înseamnă cel puțin 25 de ani sau chiar mai mult de când funcționează după ce și-a atins stadiul de maturitate.

Modificările aparatului digestiv

În interior, anumite funcții s-au deteriorat. La nivelul sistemului cardiovascular, se știe că vasele de sânge au tendința de a se îngroșa și de a se astupa. Cât despre inimă, aceasta poate da rateuri. Pot apărea tulburări urinare și dureri specifice artrozei. Presbitismul ne obligă să purtăm ochelari corectori pentru a putea vedea la citit.

Pofta de mâncare

Odată cu vârsta, papilele gustative au tendința de a se atrofia. Ca urmare, gustul este alterat. De aceea, avem tendința de a folosi în exces sarea, condimentele sau chiar grăsimile, care fixează aroma mâncărurilor și oferă un plus de savoare.

Există și posibilitatea pierderii poftei de mâncare, unele cazuri ajungând până la apariția anorexiei.

Digestia

La nivelul stomacului, reducerea secrețiilor acide întârzie digestia proteinelor (carne, ouă, brânzeturi, pește), iar procesul de golire gastrică prelungit determină o digestie mai lentă.

Secrețiile digestive, de origine pancreatică sau biliară, scad odată cu vârsta, ceea ce duce la o asimilare mai slabă a substanțelor nutritive ingerate (proteine, glucide, lipide), precum și la o digestie mai lentă.

Dintre sărurile minerale, se pare că doar calciul are de suferit din cauza acestor tulburări.

Tranzitul intestinal, astfel încetinit, creează clasicele probleme digestive, precum constipația, care trebuie combătută printr-o dietă adecvată.

Metabolismul substantelor nutritive

Proteinele

Masa „slabă” a organismului, sau masa proteică, scade vizibil odată cu vârsta, chiar dacă acest proces debutează, de fapt, la 25 de ani, în cazul persoanelor sedentare.

Această scădere are drept principală cauză reducerea masei musculare din jurul oaselor. Se consideră astfel că, de la 25 la 75 de ani, omul „pierde” circa 12 kilograme de masă „slabă”.

Pe de altă parte, reînnoirea proteinelor musculare se face din ce în ce mai greu pe măsură ce trec anii. Nu mai este nevoie să spunem ce riscuri presupune, de exemplu, o ședere prelungită la pat, care duce la o topire bruscă a mușchilor.

Lipidele

Masa „grasă”, în schimb, are tendința de a crește odată cu vârsta, modificându-și „repartiția geografică”. Ea se concentrează cu precădere în partea superioară a corpului (deasupra ombilicului) și în interiorul abdomenului. De aici apar frecventele forme de obezitate.

După 65 de ani, colesterolul — chiar dacă este crescut într-o mică măsură, mai ales colesterolul „rău” (LDL) — generează riscuri coronariene. În mod paradoxal, s-a observat chiar că un procent scăzut de colesterol, sub 1,70 grame, care ar putea fi considerat ideal pentru un om de 35 de ani, poate constitui un factor de risc după vârsta de 65 de ani.

Glucidele

În momentul digestiei unui produs glucidic, creșterea procentului de glucoză din sânge generează secreția de insulină din pancreas. Acest hormon face ca glucoza să ajungă în celulele care au nevoie de ea, iar, ca urmare, glicemia scade.

După 60 de ani, secreția de insulină se produce cu întârziere, ducând la o creștere persistentă a glicemiei după ce luăm masa. Reducerea frecventă a activității fizice agravează aceste probleme, deoarece, în cazul unui efort muscular redus, glucoza este utilizată într-o măsură mai mică.

Pe lângă aceasta, lactoza, o glucidă care se găsește în lactatele nefermentate, este adeseori prost tolerată, deoarece lactaza, enzima care o digeră, nu mai este secretată în aceeași măsură la adult și, cu atât mai puțin, la persoanele vârstnice.

Prin urmare, este foarte important să ținem cont de aceste fenomene pentru a alege glucidele pe care le consumăm.